As vrea sa va povestesc despre destinul nemilos,terifiant,al unei tinere fete,frumoasa,foarte inteligenta dar fara noroc.In aceasta povestire reala am sa-i schimb doar numele,in rest totul e verosimil.
    Se spune ca destinul si-l face omul cu mana lui,cand greseste...
    Marina era o fata frumoasa,plina de viata,politicoasa cu toti vecinii,carora le adresa cate o vorba buna.Era in ultimul an de liceu.In fiecare dimineata o vedeam de la geamul meu,cu ruscasul pe un umar,mergand spre scoala.Cred ca multi din vecinii care aveau baietii si-ar fi dorit-o ca nora.Dar destinul,implacabil,urzeste altceva,nu ceea ce vrea omul.
    Dupa terminarea liceului si bacalaureatului cu brio,a dat examen la Iasi la medicina,pe care l-a luat printre primi.Ce fericita era Marina.Toti vecinii nebucuram pt norocul ei.Parintii i-au facut rost de un bilet la mare,la Costinesti.O recompensa bine meritata.Aici l-a cunoscut pe Liviu,un inginer cu vreo 8 ani mai mare ca ea.Era tot pietrean.S-au intalnit si s-au iubit cum spune "ca-n poveste".
   Se plimbau seara pe faleza tinandu-se de mana,spunandu-si vorbe de iubire si juraminte pe viata:
   -Ma iubesti Marina?Vrei sa te casatoresti cu mine?Vreau sa-ti spun de la inceput ca n-am sa te impiedic in drumul tau.Am sa te intretin la facultate si voi fi foarte fericit cand vei termina si vei fi doctorita.
   -Cum sa nu te iubesc,Liviule,as fi foarte fericita sa-ti fiu sotie.Imi imaginez ce madra am sa fiu,cand ai sa ma cauti la camin,iar fetele or s fie invidioase ce barbat am .Abia astept sa te prezint parintilor.
    Intr-o seara,dupa ce au luat masa la restaurant,o masa imbelsugata,stropita cu mult vin,Marina si-a pierdut simtul ratiunii si a urcat in camera lui.Avea incredere oarba in el,doar in curand  ii va fi sotie.I-a daruit fecioria,ca pe o ofranda.
    Au terminat sejurul la mare in acelasi timp,au calatorit impreuna,iar in gara s-au despartit ramanand ca el peste cateva zile sa vina la ea pt a-i cere mana parintilor.
    -Nu plange micuta mea,ne despart doar cateva zile.As veni si maine dar am ceva de rezolvat la serviciu.Asteapta-ma!
    Au trecut zile,una dupa alta,dar nici urma de liviu.Saptamani la rand l-a asteptat,tot cautandu-i circumstante atenuante.Ba ca o fi bolnav,ba ocupat.
   Intr-o zi si-a dat seama ca povestea de iubire nu a ramas fara urmari.Era insarcinata.Nu indraznea sa le spuna parintilor sai.Cum ar fi putut sa le aduca un asemenea afront??A incercat sa-l gaseasca la adresa pe care Liviu i-o daduse,dar a constatat ca atat telefonul cat si adresa erau false.
    Intr-o zi,in timp ce se plimba cu prietena ei care stia secretul,la intalnit pe Liviu.Era insotit de o doamna care astepta in curand un copil si de un baietel de vreo 3-4 ani.
    -Liviule,ce mai faci ,de ce nu ai dat nici un semn de viata?l-a intampinat bucuroasa Marina.Este sora si nepotelul tau?De ce nu ma prezinti?
   -Liviu s-a facut alb la fata si s-a intors spre femeia ce-l insotea.
   -Mona,iti prezint o cunostinta din tren,domnisoara...nu-i mai retin numele,era insotita de un coleg de-al meu,sotia mea Mona.
   Marina a intins mana ca in transa in timp ce Liviu cu ai lui au plecat imediat.Daca nu ar fi sustinut-o Sabina ar fi cazut jos.A inceput sa planga cu sughituri,lamentandu-se:
   -Ce ma fac?Ce vor spune parintii mai cand vor afla ca astept un copil?Le-am inselat increderea!Cine ma poate ajuta?
   -Lasa Marina,numai plange;o consoleaza Sabina.O sa iesim din impas noi cumva.Varul meu este asistent la salvare.Am sa-l rog pe el sa te ajute sa-ti faca un sondaj.Numai ca nu trebuie sa afle nimeni altfel o patim rau de tot.
    Era pe vremea cizmarului,de trista amintire cand orice incercare de avort era pedespsita prin lege cu inchisoarea:triste vremuri,cate femei au murit sau s-au nenorocit pe viata.
    A doua zi ,spre seara a batut la usa asistentului pus la curent de catre Sabina.Fie de era beat,fie de teama acesta i-a perforat uterul.Deznodamantul se intelege de la sine.Febra,hemoragie mare.A dus-o la spital cu salvarea...motivand ca a fost anuntat.Cine ar putea sa-l banuiasca!Asa au aflat parintii ce facusera fiica lor iubita...
    Doctorii nu au mai avut ce-i face decat histerectornnie totala,ca sa o poata salva de la moarte.A ramas mutilata pe viata.Dupa saptamani de spitalizare a fost luata in primire de procuratura.Cum ea refuza sa spuna cine i-a facut sandaj,cu toata bataia primita,a fost arestata pentru 2 ani si trimisa la Targusor.
    Cand a iesit din inchisoare,era o epava.Gandul ca nu mai putea avea copii,ratarea facultatii,supararea parintilor,au facut-o sa-si gaseasca refugiul in bautura.Degeaba au dus-o parinti la dezalcolizare cand revenea acasa iar se apuca de bautura.Dar totul are o limita.A facut o ciroza uscata si a murit intr-un spital din Bucuresti.Cand au adus-o acasa parintii in sicriu,nimeni nu a mai recunoscut-o.Ramasese un schelet.Cat s-o fi chinuit biata de ea pana ce si-a dat sufletul.
    Din fata mandra de o inteligenta rara,a ramas doar o cruce si un mormant.
    De multe ori ma intreb:oare ticalosul acela de Don Juan,alias Liviu,cand o fi citit ferparele din ziarul"Ceahlau"nu a avut nici o remuscare pt felul in care a mintit-o pe biata fata??Sau poate ca si-a zis :"Da-o incolo de gasculita proasta!Mortii cu mortii si vii cu viile"Si in continuare a sedus fete naive.
    Dar totul se plateste.Viata nu iarta pe nimeni!Va veni si pt el intr-o zi scadenta...Pacat ca din cauza unor asemenea specimene ,care nu merita sa li se zica oameni,au de suferit niste copile nevinovate care sfarsesc rau.
  De morti numai bine!Dormi in pace,Marina!!!!